„Privirea mea se-ntoarce acum la anii-acei
Ce gândurile-mi toate le-au risipit în zbor;
Si-au stins si focu-n care eu, înghetat, arsei;
Si-au dat sfârsit odihnei de zabteri si de dor;
Si-au frânt credinta-n visuri de dragoste desarte;
Si-au sfâsiat în doua drag bunul vietii mele:
În tarna zace trupul – virtutea-n cer, departe;
Si mi-au rapit si rodul atâtor chinuri grele!
Azi, zguduit, vad bine ce gol sunt si stingher,
Ca pizmuiesc si omul cel mai sarac sub cer:
Mi-i jale si mi-i groaza de mine însumi, iata!
Ah, steaua mea! ah, soarta! ah, Moarte hrapitoare!
Ah, zi de-a pururi dulce si cruda totodata –
Cum m-ati adus în asta înjositoare stare! „