… si am promis ca va urma o carte.
„Barbati care urasc femeile”. O carte. O carte pana la ultimul cuvant. Prima parte dintr-o trilogie.
Interesant (sau acel cuvant stupid care apare in momentul in care creierul nu mai face sinapse si ramane in pana de idei). Nu. Ciudat, suspect, dubios.
Dubios deoarece mi-a starnit interesul in ceea ce priveste anumite experiente economice. Le-am zarit de la inceput, dar nu m-am oprit decat la pagina 678.
Mikael Blomkvist ( un nume atat de greu pe care la inceput nu credeam ca o sa fiu in stare sa-l retin, dar iata, inevitabilul s-a produs..) , personaj pe care nu-l pot incadra nici al naibii in vreo varsta. Misogin (aici spiritele malefice ale iadului ma vor contrazice), si iubaret convins.
Lisbeth Salander. Hmm.. nu mi-a placut deloc tipa. De la inceput mi s-a parut putin pe dealuri, insa.. „finis coronat opus” – bum, si brusc mi-a parut rau ca romanul s-a sfarsit si sa Sally a disparut din viata mea.
Un roman dragut. Pe care l-am citit precum sorb aerul in fiecare milisecunda..
„Millennuim 1” – mi-a schimbat ideile, mi-a aratat-o pe eu in oglinda si mi-a redesoperit gustul uitat de Cola, nopti nedormite si mult concealear pentru cearcane care al dracului cat de bine le-am ascuns. Romanul, „un delict de categoria <<pana>>”, unul dintre acele „spanacuri sociale”, in care cel mai tampit dintre personaje ajunge in cele din urma sa… :
„Nu, defapt ea dorea tovarasia lui. Voia sa-l auda spunandu-i ca o iubea pentre ceea ce era. Ca ea era speciala in lumea si in viata lui. Voia ca el sa-i ofere un gest de dragoste, nu numai de amicitie si camaraderie. <<Sunt pe cale sa ma ticnesc>>, gandi ea.”
Cu dor de Lisbeth. Cu joaca. Cu o „inteligenta fotografica”.
Asteptand cel de-al doilea volum.. (hai sa mazgalim totul pe-o foaie!..)
Ioana's Blog 